Şcoala Gimnazială „Constantin Platon” – trecut şi prezent
Şcoala „Constantin Platon” a inclus în anul 1980, anul din care funcţionează în actualul local, unele din cele mai vechi unităţi şcolare din zona centrală a oraşului: Şcoala Nr.1, Şcoala Nr. 2 şi Şcoala Nr. 5, devenită Şcoala Nr. 20.
Din acest motiv, o descriere cronologică a acestei unităţi de învăţământ trebuie să-şi afle începutul în contextul istoric al înfiinţării primei şcoli băcăuane.
Ca şi celelalte vechi târguri din Moldova, Bacăul îşi află începuturile într-o veche aşezare sătească ce exista, apărată de păduri şi de ape, la confluenţa dintre Siret şi Bistriţa[1], fapt ce a favorizat dezvoltarea economică şi apariţia celui mai important târg al Moldovei de Jos – târgul Bacăului.
Consecinţa firească a dezvoltării economice a localităţii a fost creşterea numărului populaţiei care, la începutul secolului al XIX, îşi exprimă dorinţa întemeierii de şcoli publice la care să aibă acces majoritatea copiilor, chiar şi cei săraci, aşa cum dovedeşte documentul semnat de Domnitorul Ioniţă Sandu Sturza care, prin Hrisov domnesc datat 23 iulie 1823, fixează altă alcătuire de venit, aceasta, din cutia târgului şi pentru alcătuirea de o şcoală obştească, în care să poată studia copiii târgoveţilor fără de nici o plată de la nimeni [2].
În mai 1839, Epitropia Învăţăturilor Publice, ca efect al Regulamentului organic din anul 1832 ce prevedea organizarea de şcoli pe teritoriul Moldovei, face cunoscut faptul că: ”la 8 mai 1839, s-a aprobat printr-o naltă rezoluţie, de a se reda o şcoală publică, asemănătoare cu altele ţinutale şi de a se îngriji de o casă potrivită unei asemenea trebuinţe, fiind întâi la un loc îndemânatic pentru venirea tinerilor”[3]
V.A. Ureche, în Istoria şcoalelor (tomul II, cap. II, pag.116 din 1839) scrie: “Şcolile primare se mai înmulţesc prin crearea şcolii publice din Bacău. Obştea acestui oraş, a însărcinat pe Comisul M. Lupaşcu să pregătească local pentru şcoala publică primară în casele lăsate pentru aceasta de Căminarul Christea, fost president al Eforiei din Bacău. Sfinţirea acestui institut s-a făcut duminică, 24 a trecutului septembrie, după sînta liturghie la care se aflau şcolarii nou înscrişi cu d. Constantin Platon, al lor profesor; toţi s-au adunat în sala şcoalei unde fiinţa dregătoriile locale, a boierilor şi neguţătorilor, chirosul a făcut sfinţire, iar D. Aga G. Asachi, referendu învăţăturilor publice a făcut soloneala deschiderii prin un cuvănt şi citirea programei de învăţătură.”. [4]
Astfel lua fiinţă Şcoala de Băieţi Nr. 1 Bacău, la 24 septembrie 1839, ce se mai numea şi Şcoala Domnească sau Şcoala lui Platon.
Cursurile se deschid cu un număr de 67 de elevi şi numai două clase: I-a şi a II-a. Din 1841 se înfiinţează şi a III-a clasă până în 1852, când ia fiinţă şi a IV-a clasă şi aşa va funcţiona până în anul 1924 când se aplică legea învăţământului cu 7 clase: patru primare şi trei clase complementare.
Şcoala (aflată în casele Căminarului Cristea) era alcătuită din două corpuri de clădire: primul corp avea în trei camere clasele I, a II-a şi a III-a, o cancelarie şi locuinţa directorului, iar în cea de a II-a clădire se afla sala clasei a IV-a, locuinţa omului de serviciu şi camera de bucătărie.
În aceste clădiri va funcţiona până în anul 1893 când se zideşte localul nou.
De la 1839 şi până la 1845, singurul învăţător al şcolii a fost Constantin Platon. După această dată, din cauza creşterii continue a numărului de elevi, acestuia i se alătură şi alţi învăţători.
În condiţii destul de grele, dar printr-un devotament extraordinar, Constantin Platon, împreună cu cadrele didactice de care s-a înconjurat, a reuşit să dea societăţii o serie de absolvenţi care, ulterior, au avut o contribuţie remarcabilă la dezvoltarea urbei.
Din anul 1864, în urma apariţiei Legii instrucţiei publice, Şcoala Nr. 1 funcţionează şi ca „Şcoală preparandală” a tinerilor care urmau să meargă în comunele judeţului pentru a deschide alte şcoli.
Legea instrucţiei publice care a instituit obligativitatea şi gratuitatea învăţământului primar, atât pentru băieţi , cât şi pentru fete, şi care prevedea construirea de noi şcoli la oraşe şi sate, a avut ca efect şi înfiinţarea (pe lângă celelalte şcoli existente: Şcoala Nr. 1 din 1839, Şcoala Nr. 1 de Fete din 1859, Şcoala Nr. 2 de Băieţi din 1860) și a Şcolii Nr. 2 de Fete, în anul 1870.
Această şcoală a funcţionat timp de mai mulţi ani în diferite case ale localnicilor bogaţi; abia în anul 1889 s-a construit un local nou pe strada Popa Şapcă, de lângă biserica Sf. Nicolae (actualul Vivariu).
Întreruptă în timpul Primului Război Mondial, activitatea instructiv-educativă a Şcolii de Fete Nr. 2 este reluată în 1918, cu un număr mai mare de eleve.
Devenind neîncăpătoare, din anul 1935 eleve din circumscripţia Şcolii Nr. 2 vor merge şi în localul Şcolii Nr. 5 de Fete, construit în anul 1924, în aceeaşi clădire cu Şcoala Nr. 5 de Băieţi, separaţia între ele fiind făcută de un zid masiv, fără comunicaţie. În anul şcolar 1954–1955 aceste din urmă două şcoli se unesc şi devin Şcoala mixtă Nr. 5 .
În anul 1961 se înfiinţează Liceul nr. 3, ce preia şi clasele V-VIII ale Şcolii Nr.5. Aceasta rămâne doar cu clasele primare, primeşte denumirea de Şcoala de 4 ani Nr. 9, până în anul 1963 când, în baza instrucţiunilor nr. 10887/1963 ale Ministerului Învăţământului, i se dă numărul de ordine „20”. Din acest moment şcoala se numeşte Şcoala Generală Nr. 20.
La 1 octombrie 1973, la cererea conducerii Şcolii Nr.1, într-o sală a localului acesteia ia fiinţă Grădiniţa de copii Nr.25, pentru un număr de 30 de copii din circumscripţia acesteia.
În anul 1977 Şcoala Nr. 2 asimilează Şcoala Nr. 20.
Anul 1980 a schimbat oarecum evoluţia a două şcoli, cele mai vechi din Bacău, Şcoala Nr. 1 şi Şcoala Nr. 2 ce, aflate în apropiere una de alta, se unesc şi încep cursurile anului şcolar 1980-1981 în localul construit în anul 1974 în care a funcţionat Liceul Nr. 2 Mecanic.
Grădiniţa Nr. 25 funcţionează în continuare în acelaşi local, până în septembrie 2002 când se mută în săli ale Şcolii Nr. 2.
În anul 2005, Şcolii nr. 2 i se atribuie numele ilustrului dascăl Constantin Platon.
Minte luminată şi întreprinzătoare, datorită implicării în organizarea şi dezvoltarea primelor şcoli din localitate şi a contribuţiei adusă, în calitate de revizor şcolar sau de primar, la înfiinţarea altor vechi şcoli în Bacău, Constantin Platon este considerat ctitor al învăţământului băcăuan modern.
[1] Dimitrie Cantemir: Descrierea Moldovei.
[2] Arhivele Naţionale-Bacău, documente feudale, pachet 58, dosar 1, fila 1.
[3] Arhivele Naţionale-Bacău, Dosar 73/1865, pag.60.
[4] Albina românească, Nr.78 din 1 octombrie 1839.